In cautarea timpului pierdut.

Hopa, hopa. Tocmai pentru ca nu stiu cand mai am ocazia sa plec intr-o calatorie adevarata si frumoasa, cu cineva drag, am plecat singura intr-o excursie, in cautarea timpului pierdut. Pentru ca... ->
E timpul sa las din nou florile sa fie udate si sa nu se mai ofileasca, e timpul sa trag perdelele la o parte ca sa intre in camera soarele, e timpul sa arunc negrul si sa las rozul sa ma invadeze, e timpul sa sar iar de pe ceva inalt si sa tip pana ajung inapoi pe pamant, e timpul sa rad la orice gluma, e timpul sa dansez pe orice fel de muzica, e timpul ca dupa atata timp sa ma uit in oglinda. E timpul sa zica ai mei si ale mele ca sunt mandri si mandre de mine, e timpul sa simt ca sunt mult mai buna si mai independenta, e timpul sa-mi amintesc numai de momentele frumoase, si NU alaturi de tine, e timpul sa fac nebunii pozitive, e timpul sa-mi pese de cine merita, e timpul sa ma ridic brusc si zambind dimineata din pat, e timpul sa-ti arat tie, ca lozul din plic a fost invalid. E timpul, domnule Minciuna, sa vezi adevarata-ti non-valoare, adevarata-ti lipsa de putere de reusita, sincera-ti mandrie si lipsa de prejudecata, nemernica-ti indrazneala de a batjocori. Iubitule, ti s-a spart masca de cristal in mii si mii de cioburi.