Cine esti?

Un fel de forma ovala, ochi de culoarea neincrederii, buze groase, de culoarea trandafirului roz abia imbobocit in gradina din fata casei mele, piele fina, usor rosie la cea mai fina atingere, iar parul...vai, ce par. Un fel de robot monitorizat sa nu simta nimic, sa taca, dar sa sopteasca in acelasi timp vorbe cu incarcatura negativa, insa imbracate in ciocolata expirata, care doar dau impresia de dulce. Un fel de statuie imbracata cu cele mai frumoase si apreciate haine, cu cel mai melodios ras, cu cel mai atragator zambet, care conduce masina in cel mai palpitant mod, care urla in asa fel incat sa ma inmoi, sa tac, sa iau toata vina asupra mea. E un chip de lut care-mi tine tacticos mana intr-a lui, cu degetul mare in interior, ca sa ma incalzeasca; care ma prinde in brate strans si-mi acopera gura si nasul cu mana ca sa nu mai pot respira; care isi agata usor violent mainile in paru-mi. E o masca imprumutata de la teatru, care-si joaca foarte bine rolurile de zi cu zi, care poate fi atat personaj negativ, cat si pozitiv, ba chiar in acelasi timp, care cere multe aplauze la finalul interpretarii. E un foarte bun actor.
E mult mai mult decat TOTUL, e chiar perfect, complex, intrunind toate calitatile si toate defectele intr-un singur exemplar. Urmareste sa obtina cat mai multe victorii in domeniul sau. Se zice ca doar in urma cailor de rasa se ridica praful. El insa... in urma lui... lasa mult mai mult decat un simplu si banal praf.