Metafora dorului.

Mi-e dor s-aud noaptea la ora 3 cum urla cocosii inghetati pe garduri, cum sfaraie lemnele in soba care parea ca plesneste de la atata caldura emanata, mi-e dor de cana de lapte fierbinte cu miere de pe marginea comodei de langa pat. Mi-e dor sa stau pe pervazul lat sa vad cum viscoleste crunta iarna zapada peste termopanul alb, sa vad copacii albi dansand valsul vantului. Mi-e dor de mine cuibarindu-ma adanc in plapumioara albastra, cu inimioare negre, de teama sa nu ma patrunda gerul, de dor turbat sa aud telefonul vibrand sub perna-mi moale, in care de doua decenii imi cufund mintea si sufletul, pe care a pus si fericirea capul, dar pentru scurt timp, din pacate.

Mi-e suficient de mult dor cat sa tip pana se sparge cana cu lapte si miere, cat sa taca pe gard cocosii, cat sa nu mai arda soba, cat sa raman doar cu un cearceaf subtire invelita, cat sa se topeasca zapada si... cat sa ma auda fericirea cum strig dupa ea. Adica totul sa revina la enervantul normal, prezent. Exploziva canicula, reprosuri, jigniri, minciuna, invidie, falsitate, egoism, bogatie vs. saracie, nervozitate, mahmureala, "nesomn", nebunie, lacrima, putere, regret, iubire, dor. Mi-e dor si degeaba mi-e dor. Tic-tac, tic-tac, tic-tac... enervant ceas la ora asta tarzie. Ziua nu-l aud cum ticaie. Unde si pe cine alearga? Mereu m-am intrebat. Ma gandesc ca poate pe mine. Tic-tac, tic-tac si...am atipit.