In cele din urma, fiecare si-o face cu mana lui, fiecare e responsabil pentru consecintele suferite, indiferent ca se intampla voluntar, involuntar, controlabil sau incontrolabil. As fi ipocrita sa afirm ca la mine totul e involuntar si incontrolabil?
Sunt ca un fir de praf in oceanul vietii. Nu sunt nici buna, nici rea. Ma invart in jurul unor idealuri, fac parte din jocul unor destine complexe masculine, sunt uneori trista ca nu pot sa fac ce-mi propun/doresc. Ascult pe toata lumea, incerc sa inteleg, sa iert, sa las de la mine, sa ma bucur. Cred cu tarie intr-un Atotputernic care ma vegehaza si ma indruma prin instinctul meu. Iubesc lucrurile profunde, serioase. Urasc minciuna, lipsa de respect si prostia afisata. Incerc sa fiu om. Doamne, cat de delicat e uneori sa impaci libertatea si fericirea ta, cu fericirea si libertatea altuia. Asta e un ideal imposibil. Unul din doi trebuie sa-si sacrifice libertatea si fericirea. Care din doi? ... Femeia! Pentru tine, femeia, e un obiect, o jucarie cu baterii, cu care te joci cat tin ele, dupa ce nu mai merg, arunci, ca si cum ar expira si nu mai pot fi reincarcate. Si te crezi atat de bogat, incat cumperi atatea jucarii, cumperi cat mai multe, parca ti-ai facut si un gunoi al tau, unde le depozitezi tot tu si nu mai are nimeni acces la ce ai folosit. Cred ca, daca ai putea, ai fura si jucariile altora, de fapt cred ca faci asta, vrei mult, mai mult, vrei tot, pierzi tot.
Mi-as fi dorit sa vad rasaritul la ora 6:02 a.m, pe malul marii, singura, intr-o zi de august expirat, cand se implineste o varsta de 27, sa respir adanc si rece briza marii, sa ma las batuta de un val, asa cum ma las si de neimplinire. Sa fi vazut soarele perfect rotund cum violeaza linia perfecta a orizontului marii, sa fi auzit toti pescarusii-n cor cum ma saluta si-mi spun buna dimineata.
Este dimineata aproape, este tarziu, foarte tarziu pentru tine sa-ti mai dai seama de ceva ce crezi ca deja ti-ai dat seama, tarziu si pentru mine, pentru ca ma lupt cu secunda asta fierbinte, irespirabila, plina de imaginea ta dormind cu gura deschisa, cu mana sub cap, dezvelit, visand....jucarii.
Mi-as fi dorit sa vad rasaritul la ora 6:02 a.m, pe malul marii, singura, intr-o zi de august expirat, cand se implineste o varsta de 27, sa respir adanc si rece briza marii, sa ma las batuta de un val, asa cum ma las si de neimplinire. Sa fi vazut soarele perfect rotund cum violeaza linia perfecta a orizontului marii, sa fi auzit toti pescarusii-n cor cum ma saluta si-mi spun buna dimineata.
Este dimineata aproape, este tarziu, foarte tarziu pentru tine sa-ti mai dai seama de ceva ce crezi ca deja ti-ai dat seama, tarziu si pentru mine, pentru ca ma lupt cu secunda asta fierbinte, irespirabila, plina de imaginea ta dormind cu gura deschisa, cu mana sub cap, dezvelit, visand....jucarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu