Suflet gol, amanetat.

Ca pestele pe uscat am fost in ultimele 10 zile. Fara internet, fara melodiile mele, fara filme, fara acces la lumea rea, aglomerata, figuranta, ipocrita. M-am pitit intr-un colt de lume, nu uitat de Dumnezeu, unde am incercat, chipurile, sa ascund ceva, sa uit, sa planuiesc, sa castig o lupta din razboiul crunt desfasurat de 2 ani incoace. Mi-ar fi placut sa revin cu noutati, cu vesti bune, cu alte aripi si alte planuri prin care sa daram tabara adversa. Dar, surprize-surprize, vorba cantecului, in lipsa mea, sufletul mi-a fost amanetat. Si cred ca pe bani putini, pentru ca cel care a facut aceasta tranzactie, e asa orbit de bani, incat, pentru o suma mica, m-a putut amaneta mult prea usor. Dar, in fine, poate la un moment dat, vreun cumparator binevoitor, se va risca sa deschida usa de la vitrina in care-mi va zacea spiritul si va beneficia de marfa prafuita. Ciudat, misterios si inspaimantator, nu?
Ce se intampla cand un om se hraneste, in loc de paine si apa, cu amintiri? As contesta orice raspuns, spunand ferm ca traieste si rezista. Ca le gateste si le prepara, cu doar sare si piper, le amesteca la foc constant si pune mereu cate un strop de apa, prelucrat din lacrimi. Gustul e... incendiar. Conform prietenului Google, amintirile primesc cateva zeci si poate sute sau chiar mii de definitii si de metafore, citate si povesti. Fiecare simte si defineste diferit. Eu, pe amintirile astea, le vad ba ca pe-un aprig dusman care ma impinge spre trecut, ma infunda intr-o celula fara cheie de eliberare, alteori ca pe un prieten ieftin, care ma consoleaza cu un zambet provocator in coltul gurii. Esenta? Nu le pot da drumul sa zboare, indiferent ce-ar fi. Pentru ca DOAR ele mai zac in al meu suflet gol.
Tine minte, donator de amintiri nemuritoare, tu- cel care m-ai amanetat aproape gratis numai ca sa scapi de mine, tine minte ca niciodata nu am vrut sa se ajunga aici, iar in momentul in care avionul te va duce pe taramul asa-zisei cirese de pe tort, astept plicuri cu foi goale, in loc de scrisori, sa stiu macar ca si al tau suflet gol inca respira.