Ai grija de tine... Si intoarce-te...

Daca, poate, am avut momente in care am simtit resemnare si impacare sufleteasca cu situatia oferita de tine, acelea au fost momente in care m-am rugat ca macar sa ramai, sa nu pleci, sa te mai pot vedea, sa te mai pot auzi, sa te simt aproape de mine. Si uite ca tocmai de ce ma temeam, nu am scapat. Valabila vorba populara: de ce ti-e frica nu scapi. Si ah, cat doare, sa-mi aflu viitorul din gura altora, sa stiu ca am sa raman fara ce ma mai tinea treaza in diminetile pustii si reci si ce ma adormea seara cu un oftat adanc. Si ai sa pleci departe, mult prea departe ca sa mai pot veni la tine pe ascuns, sa-ti urmaresc seara forma corpului la geam, asa cum am mai facut, n-am sa-ti mai aud glasul, n-am sa mai am nici nimicul avut pana acum. Si deja vad cat de intuneric va fi, exact ca in secundele astea cand mi s-au impaienjenit ochii si nu mai vad tastele, va fi permanent innorat si ploios, ca acolo unde mergi tu, va fi potop, va fi un chin ucigator. Nu stiu daca exista cuvinte care sa exprime in limba romana exact ceea ce simt ca va urma…

Ai grija de tine, sa nu se intample ceva, totul va fi bine, sigur va fi bine, vei vedea…

Si intoarce-te cand dorm, intoarce-te cand inca sper, cand inca visez, intoarce-te sa te iubesc...