Orice om are dreptul sa viseze, nu? Dar nu orice om are si norocul sa-si vada visul devenit realitate. As indrazni sa zic ca ii compatimesc pe cei care pornesc pe un drum, in cautarea fericirii, fie ca aceasta inseamna iubirea adevarata sau pur si simplu banii necesari unui trai mai bun. Nu-mi stiu motivul. Am doar certitudinea ca fiecare e nemultumit in jurul meu, fie ca are deja tot ceea ce isi doreste, fie ca efectiv e sarac din toate punctele de vedere. Si nu condamn asta. Legenda inceputurilor ne spune ca primii oameni au cerut mai mult decat au primit. Si tocmai pentru nemultumirea lor, au pierdut oarecum totul. Oare asa o fi si astazi? Oare cei care au si mai vor vor pierde tot? Oare cei care nu au si merita vor primi in cele din urma ceva?
Mi am parasit pentru un timp locul meu de joaca numit blog. N-am nicio scuza. Nici macar sesiunea de examene in toiul careia ne aflam multi. Ganduri mii si milioane imi alearga prin minte secunda de secunda, le simt ca nu mai au spatiu. Numai ca nu mi-am organizat destul de eficient timpul ca sa le pot da forma. Am fost putin delasatoare si m-am lasat purtata de aripile unui val rece, crezand ca-mi va aduce putina racoare in minte si in inima. Dar ca un ceas care isi actualizeaza singur orele, mi-am revenit rapid.
Nu stiu daca si cine va observa, insa incerc sa ma abat putin de la stilul meu personal de exprimare a sentimentelor fata de implinire emotionala. Ma simt mai matura pe zi ce trece, mai impacata cu sine, mai linistita. Si mi-am dat seama de asta numai in momentele de singuratate. Pentru ca am inceput sa ma simt bine singura. Pentru ca singuratatea e cel mai tacut si sigur prieten al omului.
Legat de sesiune, urez bafta tuturor in continuare. Mie nu-mi urez nimic. Stiu ca am s-o scot la capat orice ar fi.
Legat de vise, urez tuturor indeplinire si realizare. Mie nu-mi mai urez nimic. Stiu ca ele sunt undeva departe, peste cel mai mare si adanc ocean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu