5:26 a.m. Doar am simtit nevoia sa ma trezesc. Dar cand am mijit ochii, lumina lampii aprinse si a laptopului m-au orbit. Si totusi, mi-as lasa pleoapele obosite sa cada la loc, in scopul de a-mi afla menirea nocturna. Totusi, zaresc de la etajul 6, printre pleoape, cum se contopesc orizonturile ca untul topit pe o felie proaspata, subtire taiata, de paine.
Teama crescanda cu privire la vulnerabilitatea internetului imi creste. E ca si cum viata se muta pe Facebook si Messenger. Dar stiu ca ma pot controla. De fapt asta si fac. Si reusesc. Ma abtin sa-ti zaresc chipul naiv si rosiatic intr-o poza facuta de-o minciuna. Daca ai fi fost mai destupat la ochi si creier, ai fi atins performanta de a stii ce e bine pentru tine si ai fi alungat raul ademenitor de langa tine. Si m-ai fi invatat si pe mine cum sa fac asta. Pentru ca m-ai lasat legata la ochi cu o carpa imbibata cu alcool, m-ai ametit cu prostia, cu nesiguranta, cu fuga ta.
Si urme de ceara de la lumanarile tale cu aroma de vanilie zac pe covorul gri si pe draperia rosie. Si-mi simt cuvintele cum stau blocate intre gura si degete, dezgrop amintiri de parca m-as juca cu fiecare fir de nisip de pe malul marii inghetate.
Si atat de mult a durat sa-mi aleg cuvintele potrivite pentru suma infinita de ganduri care zace in mine de cand ti-ai luat zborul in tara rece. Pentru ca momentan, ma simt ca un calator cu un sac in spate. Si nu sunt Mos Craciun. Dar sacul asta parca e singura mea avere. O avere de miliarde de amintiri ce nu pot fi sterse.
Amator de sobite, o primavara frumoasa iti doresc, cu o caldura sufleteasca abundenta, cu un ghiocel alb pur in palma si cu o speranta ce nu se va putea evapora nicicand.
Teama crescanda cu privire la vulnerabilitatea internetului imi creste. E ca si cum viata se muta pe Facebook si Messenger. Dar stiu ca ma pot controla. De fapt asta si fac. Si reusesc. Ma abtin sa-ti zaresc chipul naiv si rosiatic intr-o poza facuta de-o minciuna. Daca ai fi fost mai destupat la ochi si creier, ai fi atins performanta de a stii ce e bine pentru tine si ai fi alungat raul ademenitor de langa tine. Si m-ai fi invatat si pe mine cum sa fac asta. Pentru ca m-ai lasat legata la ochi cu o carpa imbibata cu alcool, m-ai ametit cu prostia, cu nesiguranta, cu fuga ta.
Si urme de ceara de la lumanarile tale cu aroma de vanilie zac pe covorul gri si pe draperia rosie. Si-mi simt cuvintele cum stau blocate intre gura si degete, dezgrop amintiri de parca m-as juca cu fiecare fir de nisip de pe malul marii inghetate.
Si atat de mult a durat sa-mi aleg cuvintele potrivite pentru suma infinita de ganduri care zace in mine de cand ti-ai luat zborul in tara rece. Pentru ca momentan, ma simt ca un calator cu un sac in spate. Si nu sunt Mos Craciun. Dar sacul asta parca e singura mea avere. O avere de miliarde de amintiri ce nu pot fi sterse.
Amator de sobite, o primavara frumoasa iti doresc, cu o caldura sufleteasca abundenta, cu un ghiocel alb pur in palma si cu o speranta ce nu se va putea evapora nicicand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu