sâmbătă, 24 aprilie 2010

And I would do anything for love ...

Rutina, durere, stare de bine, dor, pasiune, "iubire", sunet pierdut pe sub perna.
Da, stiu ca nu am dat de inteles nimic, conteaza insa ca stiu ce simt si ce gandesc. Si partea astea intotdeauna e mai grea de exprimat. E o chestie noua si ciudata, pe care numai acum am constientizat-o cu adevarat: e vorba de acele momente in care ma simt bine, in care sunt unde-mi doresc, dar in care apare ceva care da totul peste cap, ori o vorba, ori un gest, ceva care ma face sa-mi doresc sa inchid ochii si sa ma trezesc peste fix 24 de ore si sa nu mai fiu acolo. E atat de interesant momentul in care trec acele 24 de ore si vad ca, gata, am scapat. DAR e dur, e crunt, e dureros, pentru ca tot vreau inapoi unde chiar imi e locul!
Si ce pacat... ca am invatat sa fiu prietena cu adevarul care doare, cred ca mai bine ar fi ca, uneori, sa nu fie aflat. Cred ca daca nu e spus la momentul potrivit, mai bine sa nu mai fie spus. Sau da, depinde de situatie, de persoana, de tot. In cazul meu, curiozitatea e prietena cu ura de a afla adevarul. Sunt ciudata, asa-i?
Si oare unde umbla acuma? Unde-i zboara mintea? Oare ce face? Oare ce simte? Oare e la fel ca acum 24 de ore?
Si vai, e doar o fantoma personajul meu. O fantoma pentru care as face orice s-o transform intr-un barbat real.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu