A trecut prea mult timp de cand nu am facut prezenta. Nu stiu unde am fost, stiu doar ca am ajuns la destinatie. Ca am terminat si ultimul nivel al jocului cu punctaj maxim. Nu-mi neg cicatricile, amintirile sau pe acel . Dar sunt acum, aici, sa ma prezint intr-o avansata stare de beatitudine, feerie si liniste sufleteasca. Caci l-am intalnit pe EL, pe singurul EL caruia trebuia sa-i dedic postarile mele, singurul caruia inima i-a putut surade dup-atata amar de vreme. Caci e doar EL cel care mi-arata corectul drum spre iubire, devotament si visare. E doar EL cel care trezeste Soarele dimineata, trimite Luna la culcare si intre timp are grija de spiritul meu salbatic. Ce Adam si ce Romeo, ei ar putea pali in fata finetii catifelate a tesutului lui. Si simt cum ma gadila aorta gandindu-ma la departarea nocturna dintre noi. Si-mi tremura unghiile de emotie stiind ca il astept aici, tacuta, langa bradul de Craciun, in scutecele lui albastre. Caci, clar, e EL, sufletul calator care ma cauta ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu