luni, 25 octombrie 2010

Satisfactie emotionala.

Cati oameni se pricep sa dispara exact atunci cand trebuie? Chiar as vrea sa fac un esantion pe tema asta. Asta numai daca as gasi cel putin 10 oameni la fel de "nebuni" ca si mine. Ma temeam ca o sa vina si momentul in care o sa am atatea sentimente si ganduri de notat pe foaie, dar fara sa mai am cuvinte sa mi le pot exprima. Nu stiu care e cauza, dar nu mai am cuvinte. Si, slava cerului, avem o limba atat de complexa, cu atatea cuvinte, incat putem da si altora. Momentan mananc un strugure. Constientizez pe de o parte cat de dulce si de zemos e, dar pe de alta parte un joc al imaginatiei ma invadeaza. Vad in fiecare boaba mare si "carnoasa", cate o zi din cele care au trecut pe langa o Stefi ocupata, puternica, ambitioasa, lucida, lamurita, deloc negativa, dornica sa se mai joace de-a v-ati ascunselea si in continuare. Numai ca in jocul asta al meu, as vrea si sa nu fiu gasita, si sa fiu gasita. Cum vine asta? Nu stiu. Stiu ca jocul e mai atractiv daca sunt implicate mai multe persoane, dar chiar si cu doua persoane, jocul meu e distractiv, e incitant, e fierbinte. E ceva de genul: prinde-ma sa te prind. E aiurea, da. Revin la strugure, imi place sa simt fiecare boaba cum trosneste ofticata in gura mea, iar eu satisfacuta ma gandesc cat la suta mai am pana cand ma sparg ca o oglinda cazuta de la cativa metri inaltime si facuta zob in mii sau milioane de particule. Nu cred superstitita care interpreteaza asta ca pe un ghinion. Ci din contra, asa se sparge necazul. Iar la mine, asa s-ar nimici ghinionul. Asa as finaliza lupta asta zadarnica, dar necesara. Nici nu mai recitesc ce am scris mai sus. Stiu din start ca totul e fara noima, caci mi-am pierdut antrenamentul de a mai aranja cuvintele banale sub forma unei piramide atragatoare. Oricum scriu pentru mine. Oricum putini reusiti sa intelegi. Doar vi se pare ca intelegeti.
Am o certitudine acum cand savurez ultima boaba: simt un dor crunt, ca un ger naprasnic de iarna, care iti taie parca respiratia, iti inroseste nasul si obrajii si-ti da zenzatia de amortire corporala. Si ce-i mai rau, e un dor ca un ger pe care sunt nevoita sa-l suport un numar prestabilit de ore intr-un mediu extern, fara sursa de incalzire macar o data la cateva zeci de minute. Iti doresti sa rezist? Afla ca rezist! Oricum dupa ce scap de dor, garantat ti-l trimit si tie, asta in cazul in care nu a ajuns deja. Si tu, biet leu salbatic, sarac, dar cuceritor si atotputernic, nu vei fi la fel de puternic ca mine. Esti las, mincinos, insensibil, manipulator si toate "calitatile" pe care ti le vezi tu in oglinda aia murdara, dar nu esti puternic!

Un comentariu:

  1. Wow! Nu stiam ca ai blog. Am descoperit ca scrii chiar foarte frumos. Te superi daca te adaug in lista mea de bloguri pe care le citesc? :)

    RăspundețiȘtergere