~ 1 Mai 2010 ~

A zburat timpul. Si a adus pe scena mea noi personaje, noi locatii, noi sentimente. Spuneam acum ceva timp ca uneori mi se intampla lucruri exact cand nu ma astept, dar de faimoasa zi 1 Mai, desi 90% planuiam sa zac efectiv in pat, la filme, am ajuns unde-mi era dor, unde-mi placea, unde ma simt cel mai liber, pe malul marii. Experienta oarecum unica pentru mine, plecand fara nicio pregatire, fara o gasca mare de prieteni, cum fac toti, ci doar cu Deni, prietena "de suferinta". Nebanuit de frumos si de distractiv atat in tren, unde am socializat cum am stiut noi mai bine, unde am legat chiar cateva prietenii, care se anunta de durata, dar si acolo, la mare. Desi se spune ca in ziua de azi oamenii sunt toti zgarciti, rai si invidiosi, cei pe care i-am mai cunoscut la gratarul de pe malul lanurilor kilometrice de rapita, au fost ospitalieri si atat de deschisi, incat ne-au oferit tot ce aveau ei la dispozitie si nu ne-au privit ca pe niste ciudate din provincie, mai ales din capitala. Am mancat, am baut, am dansat, am ras, am povestit, ne-am imprietenit. Exact ce poate aveam noi nevoie pentru a uita de probleme cateva ore.

Pe langa aceste lucruri benefice si de neuitat, am reusit sa ne intoarcem cu cateva zeci, chiar sute de poze, am simtit nisipul acela fin si neexploatat de gunoaiele uitate de romani pe plaja, am simtit apa rece si foarte curata, am sarit, am tipat si am cautat scoica cea mai frumoasa pentru cea mai iubita persoana. Singurul dezavantaj pot spune ca a fost faptul ca am dormit doar 2-3 ore in total, insa asta pentru ca am vrut sa simtim briza marii chiar si la miezul noptii, am vrut sa ne minunam de puhoiul de oameni care asteptau dornici in cozi interminabile sa intre in cluburile de fite de pe malul marii. Am tremurat de frig, dar am incercat sa-mi induc un gand care ma incalzea. Genial. Iar cand ma gandesc la ce rasarit perfect am prins, la culorile alea si la perfectiunea soarelui, la razele alea care chiar aveau putere sa ne incalzeasca, ba chiar eu si Deni am ramas cateva zeci de secunde blocate si intr-o lume a noastra, fara a constientiza exact unde suntem si de ce.

A fost totul scurt, spontan, distractiv, de neuitat. Asa pot caracteriza acea zi, de 1 Mai. Imi promit mie si alor mele doua fete, ca trebuie musai sa revenim la vara, pentru a ne destresa dupa sesiunea care urmeaza. Totul va fi bine!