Daca tot am inceput sa scriu despre persoanele dragi mie, e cazul sa le prezint si pe ele, pe prietenele mele cele mai bune, Alexandra si Denisa, langa care mi-am dat seama singura de veridicitatea unor afirmatii straine, cum ca nu exista prietenie adevarata sau ca, dupa terminarea liceului, prieteniile dispar. Cu alte cuvinte, m-am convins ca nu este asa nici pe departe, pentru ca, daca exista bunavointa si dorinta, totul se rezolva. Asa ca fetelor, iata-ne ajunse la facultate, departe de liceu, departe de orasul in care ne-am intalnit, iata-ne tot impreuna, si sincer, spre uimirea mea, mai apropiate ca niciodata. Ceea ce ma bucura si imi da o satisfactie grandioasa :). Si pentru asta nu pot decat sa va multumesc din suflet si sa va spun ca va iubesc >:D< :X :*.... Trebuie sa imi cer si iertare, intrucat sunt atatea si atatea lucruri, vorbe si situatii pentru care sa cer iertare, sunt atatea momente in care stiu clar cat de stresanta si cat de cicalitoare si cat de inoportuna si cat de plictisitoare si cat de enervanta si cat de nebuna si cat de exasperanta am fost. Stiu ca am fost mai mult de atat, stiu si motivele, stiu si ca eram si poate inca sunt "de abandonat", dar totusi, ramaneti aici, langa mine, e mai usoara viata departe, alaturi de voi. Mai ales cand imi amintesc ca, acum, am avut ocazia sa petrecem nopti impreuna, sa impartim aceeasi camera, acelasi pat, aceeasi farfurie si poate aceeasi lingura. Bine, metaforic vorbind, dar esenta o intelegeti voi. Si sper sa ne reuseasca planurile de viitor pe care le avem impreuna, sa fugim intr-o zi, undeva departe, numai noi, sa facem poze, sa ne plimbam, sa sarim, sa tipam, sa uitam de ceea ce ne doare pe fiecare in parte... Si sa ajungem de 1 Mai la mare 8->. Sper sa tina ceea ce s-a legat intre noi pana cand ["telenovelistic" vorbind :)) ] moartea ne va desparti. Aveti grija de voi, ca sa puteti avea grija si de mine din cand in cand :">. Si nu uitati, Stefi va iubeste ca pe niste surori >:D< .......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu