N-am cuvinte. E primul lucru pe care il pot scrie ca
sa pot scrie. Adica incep a scrie in speranta c-am sa pot. De avut am ce. Dar
sunt seaca. Mai seaca decat vinul rosu pe care l-as bea cu tine intr-un colt de
strada luminata decat de Luna. Apropo, oare de ce ma condamnati toti ca iubesc
Luna? Pentru ca e singurul loc in care visez sa ajung si in care mi-ar fi bine?
De ce incercati sa ma schimbati cand o altfel nici voi nu ati agrea? De ce ma
vreti rea, indiferenta si profitoare? De
ce ma provocati? V-ati propus sa ma dezamagiti intr-atat de mult incat sa fie
nevoie sa traiesc mereu singura in colivia mea? Oricum, de mare folos nu-mi
sunteti nici unul.
M-am decis sa ma revolt impotriva voastra, a tuturor,
va critic pentru lipsa de rusine pe care o posedati, pentru dublul egoism cu
care va asezati piesele de sah pe tabla vietii voastre, va indepartez pentru
falsitatea cu care imi dati buna-ziua. Ma scuzati pentru noua doza de tupeu cu
care ma machiez si va multumesc pentru atentie si pentru inspiratia cu care ma
inzestrati.
Iar tu, calauza vietii mele, da, totul se invarte in
jurul tau. Parca i-ai fi modelat pe toti dupa chipul si asemanarea ta. Si ma
dispera nehotararea si privirea-ti orbita de pofta trupeasca, pe care incerci
sa ti-o ascunzi. Nu intelegi ca iti prind gandul din mers? Iti miros trufia si
manipularea chiar si virtual. Te invit sa renunti la incercarea zadarnica de a
te schimba, ramai vesnic luceafar al nemerniciei si al singuratatii. Si totusi,
abia acum, dupa atata timp ars, pot spune ca imi pare bine de cunostinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu