Cealalta ea.

Fantomatica figura ma urmareste cam de o pereche de ani, sucindu-mi increderea si credinta in fortele proprii. Slaba figura, fara aspect, incearca sa induca in eroare ambele sexe lasate de Dumnezeu, reusind adesea sa obtina aurul din biata saracie. Inca nu-mi dau seama daca direct sau indirect imi afecteaza gandirea, insa sunt convinsa de nemernicia care locuieste in privirea-i meschina de copil frustrat.

Ea e, da, ea e cea care invarte rasa masculina pe degete, obtinand profit sub toate formele. imbracand straie parca culese dintr-o manastire. Dar vai, parul, un fel de camp necultivat si neamenajat, insipid, neproductiv de altfel, probabil detinand atributiile unui arici.

Periculoasa doamna, posesoarea unei doze de nimfomanie monetara, ajunge de obicei sa fie nominalizata drept femeia care stie ce vrea, care de fiecare data si obtine, lasand amanet sentimentele pripite ale unor masculi creduli.

Sub forma unei bombe nucleare, sageteaza diferite puncte cardinale pe harta Europei, reusind sa adune cateva victime in albumul ei ierbivor. Stiu ca zambetul ei te-a fermecat si pe tine, fraierule, mai ales privirea de tauroaica pregatita sa-si mareasca burta cu doi gemeni.

Insa, sa fim seriosi, acum stim cu totii, ca seara, ea stinge lumina, isi prinde suvitele aspre intr-un coc neglijat, straiele de calugarita se detaseaza intr-un furou negru dantelat, iar CD-Playerul o indoaie pe acordurile unui saxofon pervers. Da, ea e femeia orbita de lux, hranita din sentimentele unor morti frumosi cu ochii vii, dar secata in piept si in credinta.

Va compatimesc, dragii mei, cu siguranta ati fost pescuiti si voi de aceeasi bestie din povestea mea sau de alta din aceeasi rasa. Draga mea, are rost sa-mi cer iertare publica pentru ca te-am dezvaluit? Stai linistita, cand arunci rama in apa, pestii sar. Imi vei multumi mai tarziu pentru prietenia neconditionata. Eu ar trebui sa-ti multumesc doar  pentru ca m-ai intarit. Iar tu, dragul meu, sub lipsa singurului neuron, te-ai lepadat de ultimele raze de lumina din suflet, ai cazut  prada in propria-ti groapa din care nu m-ai lasat sa te scot. Ramai cu bine, dupa gratiile unei neimpliniri marcante, redactora pe care o citesti te paraseste si ea.

La rascruce de ganduri.

N-am cuvinte. E primul lucru pe care il pot scrie ca sa pot scrie. Adica incep a scrie in speranta c-am sa pot. De avut am ce. Dar sunt seaca. Mai seaca decat vinul rosu pe care l-as bea cu tine intr-un colt de strada luminata decat de Luna. Apropo, oare de ce ma condamnati toti ca iubesc Luna? Pentru ca e singurul loc in care visez sa ajung si in care mi-ar fi bine? De ce incercati sa ma schimbati cand o altfel nici voi nu ati agrea? De ce ma vreti rea, indiferenta si profitoare?  De ce ma provocati? V-ati propus sa ma dezamagiti intr-atat de mult incat sa fie nevoie sa traiesc mereu singura in colivia mea? Oricum, de mare folos nu-mi sunteti nici unul.

M-am decis sa ma revolt impotriva voastra, a tuturor, va critic pentru lipsa de rusine pe care o posedati, pentru dublul egoism cu care va asezati piesele de sah pe tabla vietii voastre, va indepartez pentru falsitatea cu care imi dati buna-ziua. Ma scuzati pentru noua doza de tupeu cu care ma machiez si va multumesc pentru atentie si pentru inspiratia cu care ma inzestrati.

Iar tu, calauza vietii mele, da, totul se invarte in jurul tau. Parca i-ai fi modelat pe toti dupa chipul si asemanarea ta. Si ma dispera nehotararea si privirea-ti orbita de pofta trupeasca, pe care incerci sa ti-o ascunzi. Nu intelegi ca iti prind gandul din mers? Iti miros trufia si manipularea chiar si virtual. Te invit sa renunti la incercarea zadarnica de a te schimba, ramai vesnic luceafar al nemerniciei si al singuratatii. Si totusi, abia acum, dupa atata timp ars, pot spune ca imi pare bine de cunostinta.