Degeaba masa e plina de florile lui 1 martie, nu sunt ale mele. Degeaba mirosul zambilelor mov ma imbata. Aprind lumanarea neagra cu miros de barbat si o las sa se scurga pe farfuria plina cu firimituri de la o coaja de paine. Simptomele unui vampir inrait se inabusesc in mine, pitind soarele aproape apus dupa draperiile groase. Ma dor pupilele de la o singura raza de lumina. Respiratia alearga flacara lumanarii si ganduri perverse danseaza in jurul unei melodii zemoase.
Suvitele-mi scurg picaturile spumei unui sampon scump, neindepartat inca de pe scalp. Cafeaua ma striga de pe coltul mesei, scrumiera se cere golita. As vrea sa stiu unde umbli, cui ii soptesti bule de caldura in spatele urechii, palmele cui strangi, ce parfum ieftin mirosi, tarziu in noapte. Sau in ce ochi prost rimelati te increzi din nou, ce chip arhi-zidit mangai, caci sunt sigura ca ti-ai amanetat din nou un gunoi carnal.
Prefer sa ma intorc la aceeasi lunga asteptare, pentru ca, sa fim seriosi, cand te simti plictisit si nedorit, tarziu in noapte, la cine vii? La acelasi incorsetat si devotat corp, la aceleasi buze uscate, la acelasi miros de vanilie, pe care-l adori. Stiu ca astea sunt doar texte pentru tine, dar sunt cele carora le-ai dat copy-paste in neuronii tai spalati de o ideologie pacatoasa. Asa ca, te astept, cu nevoia acuta a unei imbratisari, pe asternuturile moi, sa ne aruncam in vartejul nepasarilor crunte.
Asteptarea ucide timpul. Deci e cazul sa incui usa cu cheia pierduta?
Suvitele-mi scurg picaturile spumei unui sampon scump, neindepartat inca de pe scalp. Cafeaua ma striga de pe coltul mesei, scrumiera se cere golita. As vrea sa stiu unde umbli, cui ii soptesti bule de caldura in spatele urechii, palmele cui strangi, ce parfum ieftin mirosi, tarziu in noapte. Sau in ce ochi prost rimelati te increzi din nou, ce chip arhi-zidit mangai, caci sunt sigura ca ti-ai amanetat din nou un gunoi carnal.
Prefer sa ma intorc la aceeasi lunga asteptare, pentru ca, sa fim seriosi, cand te simti plictisit si nedorit, tarziu in noapte, la cine vii? La acelasi incorsetat si devotat corp, la aceleasi buze uscate, la acelasi miros de vanilie, pe care-l adori. Stiu ca astea sunt doar texte pentru tine, dar sunt cele carora le-ai dat copy-paste in neuronii tai spalati de o ideologie pacatoasa. Asa ca, te astept, cu nevoia acuta a unei imbratisari, pe asternuturile moi, sa ne aruncam in vartejul nepasarilor crunte.
Asteptarea ucide timpul. Deci e cazul sa incui usa cu cheia pierduta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu